joi, 20 august 2009
In autobuz e cald
Ieri am avut o dorinta nemarginita de a ma plimba cu autobuzul. N-am mai facut lucrul asta de cativa ani, nu ca m-as fi obisnuit cu fundul in masina, ci pentru ca pur si simplu nu am mai avut ocazia. Singura prin oras, fara ora de intalnire cu sotul, am decis sa urc in primul autobuz care mi-a iesit in cale. Mi-am cumparat bilet (pe vremuri calatoream fara) si mi-a fost rusine sa intreb cat costa. M-am prefacut ca ma uit dupa bani marunti, cautand din priviri afisul mic cu pretul biletului: un leu si douazeci de bani, am platit, autobuzul a venit foarte repede si mult mai gol decat acum o vreme. M-am simtit ca un extraterestru cautand compostorul (da, nu mi-a lasat gaurele in bilet, ci niste cifre mici, stantate) si mi se parea ca toata, toata lumea se uita la mine. Oamenii (frumosi, de altfel), erau imbracati cuminte, fara toale de firma si fara fite in cap si taceau. Cald. Am rezistat o statie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ha!
RăspundețiȘtergereZilele trecute am mers si eu cu autobuzul (asta ptr ca nu gasisem loc de parcare si....), este atat de cald incat am reusit performanta ca intr-o singura statie de mers sa cobor leoarcaaaaaaaaa!
Este foarte neplacut pentru cei care circula zilnic asa, si ptr ca nu se deschide nici un geam...din cauza curentului:))))))))))))
Gabriela, interesant e cum oamenii au o capacitate fantastica de a uita lucruri neplacute, ba chiar sa le fie dor de ele!
RăspundețiȘtergeremisto finalul.dar se intelege ca din lipsa toalelor de firma ai cedat psihic si-ai coborat:-)))
RăspundețiȘtergere