Povestiri din taxi

Urc in taxi, pornesc placa privind destinatia, soferul, evident, incearca sa o ia pe alta ruta, ii indic directia corecta, sunt obisnuita. Elementul de noutate il constituie discutia soferului la mobil cu iubita. Vorbeste incetisor, cat sa ma calce pe nervi. Conduce cu o singura mana, incet. Nu ma iau de el, caci e rrom. Prind franturi de discutie: "Te-am sunat, mi-ai raspuns nervoasa. Da, erai nervoasa". Ma scoate din sarite, caci abia sopteste, oricum nu inteleg nimic, pana la urma nici nu ma intereseaza povestile lui de dragoste, insa din cand in cand plescaie, probabil simte nevoia din cauza soptitului. Ii fac semn la fiecare intersectie incotro sa o ia. Aproape de destinatie, ridica glasul treptat catre iubita: "Sunt ocupat". Si inchide. Apoi, cu un aer neutru, ma intreaba: "Unde mergem"? Cati nervi sa ai, cand esti in intarziere, iar soferul a prins toate semafoarele pe rosu in ultimul moment, astfel incat sa nu reactionezi cand indragostitul realizeaza ca are client in masina exact inainte de destinatie? Multi, pe care, evident, i-am avut. L-am intrebat razand: "Probleme"? Imi raspunde rusinat: "Am inchis mobilul o ora, iar ea si l-a inchis toata noaptea. Figuri. Atata ne-a mai ramas, pe criza asta". Zambesc.

Stare, postare

Uneori traim secunde ireale, rupte total din contextul vietii noastre personale, ceea ce ma face sa cred ca exista pe lumea asta niste lumi. Mai multe. De exemplu, aseara. In cadrul unul happening (Mihai va poate oferi detalii) ce a avut loc intr-un cadru restrans, dar cu o incarcatura emotionala deosebita, m-am trezit la sfarsitul spectacolului lalaind la pianul obosit de pe scena, fara ca cei prezenti sa fie atenti la mine, o melodie simpla, ce-mi sfredeleste creierul cand imi vine in minte. Un Doors cu o linie melodica simpla, note rar insiruite, ce oricum ma arunca intr-o stare cat se poate de ciudata si linistita. Deci lalaiam, stand in picioare, in partea de sus a pianului. Pe scaun, undeva la mijlocul claviaturii, cat se poate de desprins de existenta mea fizica, un baiat. Ce ii explica, contrar varstei lui, ca un tata rabdator, cum sta treaba cu coardele pianului, unui baietel. Cele trei personaje fiind, intamplator, copii de artisti. Deci lalaiam in lumea mea, patrunsa de melodia mea simpla. Baietelul atingea coardele si punea intrebari. Baiatul ii raspundea. Timp in care, cu ochii spre cel mic, a inceput sa cante. Acorduri si o melodie de acompaniament. A cantecului meu. In cap mi s-a starnit haosul. Caci lumea mea, pentru cateva clipe, nu mi-a mai apartinut. Sa fi fost 5 secunde, 6? S-a ridicat, oferind un final melodiei, si a plecat impreuna cu baietelul pentru a reintregi armata de artisti prinsi in discutii pe tema happening-ului. Si nici macar nu si-a dat seama, nu a realizat ca eu existam langa pian, nu s-a uitat la mine, a auzit si a simtit. Atat.

Tea vrea neaparat sa cante!

Recunoasteti personajul

Primul meu bradutz a scos capul la lumina.

Pentru cine inca nu l-a reperat, este vorba despre al doilea personaj de jos in sus, in partea din stanga a imaginii.

Provine dintr-o samanta cumparata de mine dintr-un muzeu, ambalata cu grija in balegar de ren si apoi intr-o cutie cu poza renului si a bradutzului pe ea. Evident ca nici prin cap nu-mi trecea ca, adusa de pe taramuri straine, as avea vreo sansa de reusita. Se vede treaba insa ca, acolo unde exista dorinta, nimic nu-i sta naturii in cale.

In birou au incoltit rosiile.

Miroase a ceva tot timpul.

Azidimineata, la servici, mirosea a clor in toaleta. O colega isi spala pantofii la chiuveta. I-am spus, ametita: "Ce miroasea a clor!". Ea, fericita: "Nu mai am miros de 7 ani". Si dialogul continua, cum ii sta bine unei discutii in fata wc-ului: "Nici mama mea nu a avut miros, vreo 7-8 ani", ii spun. "I-a revenit tot dupa o raceala, asa cum l-a si pierdut". Ea, calma : "Asa mi-a spus si mie doctorul, ca revine dupa 7-8 ani, deci mai am putin". "Aha", spun si plec usor incurcata, caci credeam ca mama mea e unicul caz rezolvat de natura in domeniu.
Sa intelegem de aici ca natura reda mirosul pierdut al omului dupa 7 ani. Si mirosul de zambile, ghiocei, frezii, branduse etc. dupa un an. In fiecare an. Si in fiecare an adica e primavara. Zau ca ma bucur. Miros florile pe care le-am primit azi, de la diversi colegi, aproape in fiecare minut. Treaba asta cu mirosul e grozava.

Gentuta fermecata

Na', de bine ce ma bucuram ca a trecut leapsa cu geanta pe langa mine si nu trebuie sa o rastorn pe blog, tocmai am primit-o de la Lumi. Asa ca-mi fac constiincioasa si de data asta datoria si va zic asa:
In primul rand ca geanta mea e una mica, aproape invizibila. In al doilea rand cuprinde: 9 carduri (doar 2 bancare), permisul auto (desi am renuntat la condus), o poza cu sotul meu mic, bani imprastiati, o carte de vizita de la Pro Estetica si una de la medicul veterinar, abonament CFR, abonament metrou, legitimatie servici, carte de alegator (just in case, caci habar n-am unde mi-e buletinul).
Dau si eu la Cata, caci persoana cu mai multe genti decat toate femeile pe care le cunosc la un loc, nu am vazut.

Dialog nocturn

Pitica: "Mami, ce facem cu banii?"
Mama: "Cu banii cumparam obiecte, jucarii, haine, mancare". Si incepe o enumerare de ambele parti.
Mama: "Nu totul se poate cumpara cu bani".
Pitica: 'Pai ce nu se cumpara cu bani?"
Mama: "Iubirea."
Pitica :"Si toceala".
Mama: 'Ce toceala, mami?"
Pitica: "Atunci cand te pup eu pana te tocesc."
Mama: "Da, iubita mea, sentimentele nu se pot cumpara cu bani".
Pitica: "Dar oamenii? Cupmparam oameni cu bani?"
Mama: "Nu, mami, oamenii nu se cumpara, se nasc."
Pitica" "A, deci oamenii sunt sentimente..."

Criza la romani

Ce faci cand pe strada ta au loc trei spargeri intr-o noapte, apoi, noapte de noapte, alti vecini, locuitori ai strazilor invecinate, au parte de imagini infioratoare cand intra in propriile case (gresia scoasa cu fortza, saltelele taiate, tablourile smulse din pereti etc.)? Cand cainii politisti, antrenati ani de zile, refuza sa intre in respectivele case si nu vor sub nici o forma sa ia urma raufacatorilor, din cauza amestecului lichid pe baza de otzet ce a fost raspandit cu multa indemanare pe toata suprafata locuintei dupa ce a avut loc spargerea? Cand unul dintre vecinii pagubiti este chiar procuror si se afla in aceeasi stupida situatie de a nu da de urma hotilor (trei la numar, dupa urme). Cand alt vecin se afla in spital, la doi pasi de moarte, pentru ca a fost surprins in casa (urmaritorii, caci filajul dureaza probabil de cateva luni, nu banuiau ca saracul om e in casa).
Pasul unu: usa solida cu cinci puncte de inchidere. Spargatorii experimentati rezolva orice usa, indiferent cat de sofisticata ar fi.
Pasul doi: sistem de alarma wireless. Din pacate sistemul in cartier pica exact atunci cand ai nevoie de el (deh, retelele la tzara...).
Pasul trei: camere de supraveghere. Intotdeauna puse la cat mai mare inaltime, pentru o cat mai larga arie de acoperire. Suficient cat infractorul sa isi traga o sapca pe ochi, fatza acestuia devenind inaccesibila camerelor.
Pasul patru: sistem de alarma prin cablaj. Adica alarma la indemana infractorului, vizibila. Numai buna de sufocat, prin smulgere si introducerea intr-o galeata cu apa sau prin invaluire cu spuma poliuretanica in timp util.
Pasul cinci: apelarea la echipele specializate de interventie si monitorizarea in permanenta a locuintei. Ceea ce presupune convingerea a 50 de proprietari de locuinte din cartier sa incheie un astfel de contract, intrucat cartierul se afla in afara orasului.
Sa presupunem ca cei 50 de oameni ingrijorati de soarta caselor si familiilor colaboareaza. Cartierul devine astfel o zona sigura, evitata de raufacatori. Care si-au facut insa de mult treaba si oricum nu mai aveau de gand sa dea prin zona multa vreme.
Demersuri in desfasurare.

Problemele existentiale ale fiica-mii

Aseara, inainte de culcare, lumina stinsa, liniste. Un glas firav (trei ani si jumatate): "Mami, ce se intampla cu mancarea cand ai stomacul gol?"

La munca!

Am visat asa: ca toata ziua stateam si ma gandeam la ce as putea eu face cu timpul meu. Evident, zilele treceau ca vantul si ca gandul, copiii cresteau sub ochii mei, gandurile nu veneau si timpul trecea.
Intre timp m-am trezit: am inceput serviciul.

Back in town

Au trecut 5 luni de cand ne-am despartit, stiu ca ati plans de dorul meu si eu de al vostru, asa ca revin.

Normal

Daca noi, mamele, facem tot ce consideram ca e mai bine pentru copiii nostri (presupunand ca suntem normale la cap, adica cu capul), de ce ne luam, frate, una de cealalta? Fac parte din categoria mamelor ce urasc caciula, soarele direct pe pielea copilului vara, pe canicula, si mesele piticilor servite pe apucate. Fetita mea cea mica mananca aproape in exclusivitate borcanele, la ore fixe, aceeasi cantitate. Amandoua fetele dorm la ora fixa, si se trezesc la ora fixa. Nu le-am incalzit niciodata borcanelele, nici macar laptele (acum cea mare mananca doar mancare gatita, incalzita daca e cazul). Nu avem olita in casa, cea mare a facut pipi direct la wc, brusc, atunci cand a fost pregatita. Peretii mei sunt plini de desene, da, au voie. Iau fetele in brate de cate ori mi-o cer cu sinceritate, nu as accepta sa-mi vad copilul plangand, iar eu sa ma fac ca ploua. Fetita cea mare e dependenta de mine, pe cea mica am obisnuit-o si cu alte brate. Nu stiu cum e mai bine. Cea mare doarme cu mine, cea mica singura in camera ei. Simt din partea lor acelasi fel de dragoste. Pentru mama lor.

Exista mame cu un comportament total diferit de al meu. Si fac asta din instinct. Se cheama tot mame, iar mie nu-mi da nimeni dreptul sa le acuz.

Am o prietena ce isi culca fetita atunci cand ii cere pitica. Ii da sa manance la cerere. Nu o duce la gradi, ca sa nu-i strice copilaria. O plimba peste tot cu ea, in tara si in strainatate (pitica are mai multe iesiri din tara decat mine la activ), de cand s-a nascut. Fetita are trei ani, e inalta cat una de patru si are o inteligenta tot cam pe-acolo. Sanatoasa tun. Si o mama nestresata. Are bona si doua bunici. Si nu-i pasa (pe bune!!!) de ce gandesc ceilalti.

Mi-am acuzat candva o fina ca a renuntat la alaptat din motive profesionale. Mi-a venit randul sa renunt la alaptat, in momente de depresie puternica, atunci cand am ales intre a continua sa alaptez de pe un pat de spital sau copiii sa aiba o mama sanatoasa psihic. Evident ca am fost acuzata pe toate partile. Aceeasi fina, intr-o situatie extrema, ii dadea copilului laptele cu seringa. Am judecat-o pana in ziua in care singura sansa ca fata mea cea mare sa fie hidratata (fara a apela la perfuzii) a fost aceea de a-i da lichidele exclusiv cu seringa (timp de cateva saptamani!). Am multe exemple dintr-astea in care am ajuns sa fac actiuni pe care alta data le judecam. M-am lecuit de mult, nu mai acuz, caci nu stiu niciodata cand imi vine randul...

Nu e bine sa le sfatuiesti pe mame, asta e clar. Poti sa ai tu cea mai buna intentie, ca ele isi vor varsa cele mai negre priviri asupra ta. Nu e bine nici macar sa faci aluzii. La fel de personal o vor lua. In mod sigur vei fi sfatuita la randul tau de mame, babe, rude, prieteni. Suntem mame. Asta ar trebui sa fie indeajuns.

Ce-ai cu ei?

De cand ma stiu, am o problema cu soferii de taxi, cu vanzatoarele si cu ospatarii. Fac ce fac si reusesc sa-i enervez. Ma straduiesc din rasputeri sa fiu o tipa amabila, glumeata, de teama de a nu ma trezi cu vreun scuipat in ciorba, amestecat cu grija. Si mereu primesc la schimb aceeasi raceala, sictir, uneori nervi. Atata imi trebuie, sa intru in vreun magazin fara sa cumpar nimic. Palme mi-ar trage. Imi vine de multe ori sa ma reped la ele ca uliul, dar ma retrag usor, zambind, ca poate, poate, mai dau vreodata pe-acolo. Daca intreb ceva (ma refer acum la toate cele trei categorii enumerate), sunt deplasata, exagerez, daca nu intreb, sunt de-a dreptul enervanta. Mi s-a povestit de multe ori de catre cei din jur ca ma comport ca un adevarat zbir cu ei. Zau ca vreau sa fiu draguta. 

Plantele fac puscarie?

Infractiunea de raspandire a bolilor la animale sau plante este prevazuta in Codul penal astfel: Nerespectarea masurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la nimale sau plante ori a daunatorilor, daca a avut ca urmare raspandirea unei asemenea boli ori a daunatorilor sau alte urmari grave, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

In vizita fiind (acum doua zile) la vecina mea, mare amatoare de flori colorate, aceasta mi s-a plans ca nemernicii de pureci i-au mancat coltunasii galbeni si portocalii, ba chiar si frunzele si, mai ales, semintele acestora, inainte de a apuca sa le culeaga. Nu-i nimic, i-am spus eu, va dau de la mine, ca pe-ai mei nu au sarit purecii. Ajunsa in gradina proprie, am constat cu uimire ca dragii mei coltunasi se aflau in aceeasi stare jalnica amintita mai sus. Atat eu, cat si vecina, aveam obligatia stabilita prin lege de a preveni raspandiera purecilor in imprejurimi.  Dilema: cine se risca la o detentie mica, de control, eu sau vecina? Pun pariu ca la ea au fost purecii prima data, ca doar ea mi i-a prezentat, nu?

Am dat-o-n bulimie!

Mi-e foame. Tot timpul. La jumatate de ora dupa ce mananc, ma apuca o pofta nebuna de bunatati, salivez (chiar si acum) numai la ideea mancarii. Chiar si fara un fel de mancare concret. Doar asa, la gandul ca ce minunat ar fi daca as manca ceva. Testul de sarcina de azidimineata a iesit negativ, iau anticonceptionale. Nu sunt gravida. Imi imaginez tot felul de gusturi, seara (caci macar atat bun simt am, nu mananc seara), ma gandesc la omleta cu branza, pateul, braza topita, cerealele, toast-ul de a doua zi. Evident, dimineata, iau o bucata de paine in gura, ca sa nu beau cafeaua pe stomacul gol, si ii dau zor cu treburile casnice (fetele cu doi stiu). La pranz, brambura prin oras sau prin gradina, imi imaginez fripturi, sufleuri, ciorbe acre. La restaurant, insa, comand tot snitzel cu gratinati si salata se sfecla. Zici ca sunt blocata. Iar acasa, ma multumesc cu imaginatia. In general gatesc, dar mananc o singura data dintr-un fel de mancare. Sotul, de doua ori. Mananc prostii prin oras, cu gandul la urmatoarea masa si visez in continuare la bucatareasa mea minunata, pe care o astept cu drag. O primesc si la program scurt, trei feluri pe zi sa fie, nu-s pretentioasa...

Efemeride?!?

Sa ma lamureasca si pe mine cineva ce reprezentau sutele de mici tornade, alcatuite la randul lor din sute si mii de insecte frumoase, pe care le-am vazut azi pe tot drumul de la Campina pana la Paulesti si pe alocuri prin oras. Care lasau pe parbriz zeci si zeci de picaturi infime transparente. Am vazut in prim plan o astfel de insecta la mine pe masa, acum cateva minute. Stiu sigur ca ea e. E frumoasa si ciudata, mica si transparenta, cu aripioare finute, rupta parca din Tinkerbell. A zburat, nu o mai vad. Azi am avut in direct reprezentarea infinitului, in timp ce incercam sa execut mental o numaratoare aproximativa. Nu am vazut niciodata efemeride, insa asemanarea este izbitoare. Iar Rusaliile au trecut de ceva vreme... Oamenii opreau masinile pe marginea drumului, in speranta ca vor prinde ceva, ceva pe telefonul mobil. Nu ma uit la televizor, s-a povestit?

Prostitutia

Fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane constituie infractiunea de prostitutie, pedepsita cu inchisoarea de la trei luni la trei ani.
Cateva lamuriri:
- prostitutia poate fi practicata atat de femei, cat si de barbati;
- mijloacele principale de existenta sunt cele ce satisfac necesitatile esentiale ale vietii, astfel, daca prostituata infaptuieste infractiunea deoarece nu are ce manca, tot prostituata ramane;
- daca raporturile sexuale sunt izolate si intamplatoare, si nu reprezinta o activitate cu caracter de obisnuinta (indeletnicire), fapta nu este infractiune!!! (motiv pentru care, daca prostituata este prinsa prima data la produs, politia nu are ce sa-i faca mai mult decat sa-i zambeasca gales. A doua oara poate sa-i zambeasca la fel de gales, daca prima oara nu s-a intocmit dosar penal. Acesta e motivul pentru care curvele nu umplu inchisorile).
- Raporturile sexuale trebuie practicate cu persoane diferite!!! In cazul in care raporturile sexuale sunt practicate cu aceeasi persoana, legea spune ca nu ne aflam in prezenta infractiunii de prostitutie, ci in fata unei prezumtii de afectiune intre parteneri;
- Si, nu in ultimul rand (asta mi se pare cea mai tare prevedere), legea cere sa existe relatii sexuale normale cu diferite persoane, eventualele relatii homosexuale sau acte de perversiune neconstituind infractiune de prostitutie. Curva care face sex oral la greu (pe bani) nu e prostituata!!!

Somn usor

Si daca fac ceva, si daca nu fac, sunt la fel de obosita. Stau acasa si imi doresc sa ies in oras. Conving sotul sa ma scoata, ajung in oras si ma plictisesc. La cosmetica nu mai merg. Ultima data, pedichiurista mi-a infectat o unghie, cosmeticiana mi-a lasat 5 mm de spranceana fara par, iar dupa epilat, parul de pe tot corpul mi-a crescut in cateva zile la loc, ca si cum ar fi fost rupt, nu smuls. Coafeza mi-a facut niste bucle superbe ce m-au tinut exact pana a doua zi dimineata, cand m-am trezis si parul era doar ciufulit. Reducerile imense din magazine nu ma mai pasioneaza, intrucat nu mai am bani. De copil se ocupa bona mult prea bine pentru a sta toata ziua pe capul lor. Gatesc. Si as vrea o bucatareasa buna, buna, care sa ne aseze masa in fiecare zi, cu lumanarele, servetele dantelate si bucate apetisante. Si o tanti la curat pe care sa nu o simt, doar casa sa sclipeasca. Prietenii sa vina valuri la mine, eu sa fiu zambitoare, ei sa vada doi ingerasi de copii cuminti, curati si fermecatori. Iar eu sa fiu o sotie, mama si o wonder woman prima intre toate. Si am uitat sa va povestesc de gradina mea englezeasca, de pica toata lumea pe spate. Si pe aia mi-o doresc. Si, daca se poate, sa am un servici atat de misto, incat sa muncesc cu drag 8 ore si sa ma oftic cand vine pauza de masa. Sau sa stiu sa fac afaceri, asta da! Pana atunci, visez si mi-e o lene sa ma trezesc...

Vreme de criza

La afaceri nu ma pricep. Mi-ar placea insa sa fiu vanzatoare in piata, adica zarzavagioaca. Sa vand kilograme de legume si sa castig bani. Sa fiu o precupeata iscusita si sa strang clientii la mine la taraba in gasca. Cand spun ca mi-ar placea, vorbesc serios. Ce te faci insa cu rudele, prietenii, colegii de servici? Uite-asa renunta omul la idealuri de dragul societatii.
Mi-ar mai placea sa am o gradinita, un restaurant, un hotel si un azil de batrani. Toate de lux, unde oamenii sa se simta excelent. La asta mai lucram.

Vreau asa

Pana la 1 octombrie vreau:
- Sa am 62 de kg (acum am in jur de 66);
- Sa am 62 de cititori de blog pe zi (acum am in jur de 15);
- Sa am toate lucrurile in rafturi, dulapuri, pod si alte locuri ascunse, adica sa elimin surplusul de obiecte ce imi stau in cap;
- Sa gasesc o bucatareasa buna care sa ne gateasca in fiecare zi trei feluri de mancare;
- Sa merg de trei ori pe saptamana la inot;
- Sa-mi rezolv 2 probleme de sanatate (acum am 4, minore);
- Sa plec la Londra;
- Sa nu mai resimt criza economica;
- Sa citesc o carte;
- Sa ma uit la un film de la cap la coada.

Si transform dorintele mele intr-o mare leapsa, astfel incat, obligatoriu, urmatoarele persoane trebuie sa faca publice cele 10 lucruri ce trebuie bifate pana la data de 1 octombrie:
- Ruxel;
- Alina;
- Lala;
- MihaelaMaria;
- Bogdana;
- Mara;
- Papadie;
- Ada;
- Oanamada;
- Gabriella;
- Mamica de Sebastian;
- Silvia;
- Catalina;
- Nicole;
- Simona;
- Miutza;
- Daiana.

Leapsa se da mai departe unei singure persoane, pentru a scapa repede de ea si pentru a va putea concentra la cele 10 obligatii ce va revin. Succes si va invit cu drag sa va preluati leapsa!

Politia la tara

Un var de-al sotului meu a avut azi un accident. Adica l-a lovit rau un logan, degeaba. Am ajuns deci la o sectie de politie dintr-o comuna prahoveana. Nu va imaginati ca sectia se afla undeva la strada, cu pancarde si steaguri la poarta. Nu, sectia de politie comunala era strategic plasata pe o ulita lunga, cu o singura banda de mers. Un drum ingust, adica, cu o casa veche pe dreapta, intr-o curte in care se inghesuiau ilogic niste masini ce incercau sa faca diverse manevre simultan. Intrarea in respectiva sectie avea desenate benzi negre pe jos, pe langa perete. Unde atarna la loc de cinste un calendar din 2008, cu ceva legat de programele phare pentru dezvoltarea invatamantului romanesc. In casa, trei camere pe post de birou. Pe toate cele trei usi, aceeasi inscriptie: Zona de securitate clasa a II-a. Nu am baut nimic. In fiecare camera cate un birou acoperit cu o cuvertura cu franjuri si cate un geam mare deasupra. Decupaje din ziare printre ele. Pe pereti afise cu reclame la politie si cu articole din ziarele locale. Aceleasi recomandari romanesti stupide privind actiunile obligatorii in caz de cutremur (de genul ascunde-te sub o masa sau ramai in masina, adica mori sigur). Revistele de pe masa aveau acarieni multi, m-au mancat bratele ceva vreme dupa ce am vazut un gandacel minuscul transparent in paginile uneia dintre ele. Totul a durat mult. Mult. In final i-au suspendat vinovatului carnetul si ne-au dat drumul. Totul se derula in reluaaaaaaareeeeeee. Am plecat. Dupa un telefon primit de varul Gabi, ne-am intors la politie pentru a solicita o copie dupa permisul vitezomanului sinucigas. Am asteptat 5 minute in masina. Dupa care a aparut varul cu permisul respectivului in mana: "Nu au xerox". Si a luat-o la fuga inspre strada principala. Cu permisul in mana. Al unui strain. In original. Ridicat de catre organele politiei cu putin timp in urma. In cealalta mana, varul avea numarul de telefon al tipului (scris de politist pe o hartie). Si ma gandesc ca, avand un telefon mobil asupra lui si permisul tipului cu el, varul putea face o fapta buna...

Bang

Beeeiii, ce ma distreaza pe mine premiile astea zburatoare, azvarlite cu drag de colo colo. Deci sa vedem:

Conform regulamentului :

*trebuie sa-l trimit inapoi - daca ma numeri printre prietenii tai.

* nici o trimitere... mai ai inca de lucru la relatia ta cu ceilalti;

*2 trimiteri...esti amabila, dar ai nevoie sa te exteriorizezi;

*4 trimiteri...ti-ai ales bine prietenele;

*6 trimiteri... esti dintre cei mai populari, si acesta este probabil motivul pentru care esti in lista mea! Kiss
Motiv pentru care premiul ajunge inapoi la Ruxel, care il va da din nou mai departe, nu? Dar nu-l va da, ca deja l-a postat, asa ca la un moment dat cercul se inchide. Multumesc, deci, Ruxel.
Acum trebuie sa trimit premiul mai departe, ca sa nu mai lucrez la relatia cu ceilalti, caci sunt putin cam obosita. Asa ca-l dau mai departe catre Catalina si catre Gabriella, pentru ca simt o nevoie acuta sa ma exteriorizez.

Hot Momma

Pentru ca am primit o leapsa de la Ada, nu pot sa ma fac ca nu o vad. Poza cu mama zapacita, cot la cot cu fetele, n-are-a face varsta, nu? Promit rochie sexy si tocuri data viitoare.

Tulburarea folosintei locuintei

In cazul in care, de exemplu, la ora 16.00, vecinul de deasupra ta asculta muzica la maxim, nu te lasa impresionat de celebra expresie "nu e ora 22, deci nu tulbur linistea publica". In codul penal exista o infractiune (pedepsita cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda!) numita "tulburarea folosintei locuintei", ce consta in fapta prin care se tulbura, in mod repetat, folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se impiedica normala folosinta a locuintei. Pentru a fi considerata infractiune, fapta trebuie sa aiba un caracter repetat (sa fie infaptuita de minim doua ori). Tot aici se inscriu si fapte precum raspandirea unui miros neplacut ce patrunde in casa ta ori pe scara blocului, intreruperea nejustificata a apei sau luminii, aglomerarea de mobila si obiecte intr-o camera de trecere, impiedicand astfel circulatia prin acea camera, impiedicarea accesului in locuinta etc. Prin printarea textului din codul penal am convins un vecin galagios tare sa nu mai ascute muzica la maxim cand mi-era lumea mai draga (dormeau copiii sau ascultam eu insami muzica la un nivel normal de decibeli). Succes!

Ce ma fac cu atatea lingurite?

De cateva zile impart lucruri. Lucruri care imi ocupa spatiul, ma sufoca, vin gramada peste mine. Obiecte, haine, cadouri nefolosite niciodata. Deja simt ca respir, insa ma intreb pentru cata vreme. Pentru inceput nu mai cumpar nimic, decat strictul necesar, adica ma fac ca ploua cand vad lucruri ce ma ametesc pe moment si pe care le-as vrea imediat in cosul meu. Intrebarea ce ma bantuie in momentul asta e la ce-mi folosesc 23 de lingurite de plastic de diverse marimi, culori si modele, cand copilul foloseste una singura la o masa? Am doi copii.

Donez biberon nou-nout cu accesorii

Donez asa:

- Biberon Standard PC de 240 ml Dr. Brown's Natural Flow cu tetina de nivelul 1;

- Set de trei tetine de nivelul 2 (3-6 luni) si Set de trei tetine de nivelul 3 (peste 6 luni), sigilate.

Mentionez faptul ca biberonul este nou-nout, nici macar nu l-am deschis, are toate accesoriile (inclusiv periuta pentru curatat) intacte. 

In autobuz e cald

Ieri am avut o dorinta nemarginita de a ma plimba cu autobuzul. N-am mai facut lucrul asta de cativa ani, nu ca m-as fi obisnuit cu fundul in masina, ci pentru ca pur si simplu nu am mai avut ocazia. Singura prin oras, fara ora de intalnire cu sotul, am decis sa urc in primul autobuz care mi-a iesit in cale. Mi-am cumparat bilet (pe vremuri calatoream fara) si mi-a fost rusine sa intreb cat costa. M-am prefacut ca ma uit dupa bani marunti, cautand din priviri afisul mic cu pretul biletului: un leu si douazeci de bani, am platit, autobuzul a venit foarte repede si mult mai gol decat acum o vreme. M-am simtit ca un extraterestru cautand compostorul (da, nu mi-a lasat gaurele in bilet, ci niste cifre mici, stantate) si mi se parea ca toata, toata lumea se uita la mine. Oamenii (frumosi, de altfel), erau imbracati cuminte, fara toale de firma si fara fite in cap si taceau. Cald. Am rezistat o statie. 

Nu e daltonist!

Sa fie clar, sotul meu nu e daltonist. Confunda insa rozul cu portocaliul, iar asta ma zapaceste total, cu trei fete in casa. Daltonistul confunda rosul cu verdele (nu culorile complementare, in general, cum se crede) sau rosul cu anumite nuante de albastru. Asa ca, fara o incadrare clara, ramane doar o chesiune de simplu amuzament, caci imaginea unui barbat zapacit in fata unui dulap cu haine pentru femei nu poate starni decat un zambet cuminte. 

Cand eram mica ma gandeam ca poate eu nu vad culorile asa cum le vad ceilalti. Adica, de exemplu, eu pot vedea albastru in loc de galben. Dar daca eu am fost invatata ca albastru se cheama galben, asa ii spun si gata. Si-mi imaginam un peisaj cu nori verzi si soare albastru, intr-o lume fara cusur. Poate chiar asa vad, caci cine poate testa?

Femeia in pat

Goala, iese din dus si arunca o camasa alba, usor larguta pe ea, incheiata neglijent doar la un nasture. Functioneaza la fel de bine si cu o camasa alba de-a lui. Merita incercat, nu da gres.

Pavorul nocturn innebuneste parintii

Cand copilul se trezeste in mijlocul noptii si plange disperat se poate sa nu fi avut un cosmar, ci o criza de pavor nocturn. Daca atunci cand incerci sa-l iel in brate si sa il alini se zbate si te loveste disperat cu mainile sau cu picioarele si plansul devine tot mai jalnic, iar daca incerci sa te indepartezi, copilul te trage disperat inspre el, te afli in prezenta unui semn clar de pavor. Intrucat copilul se afla intr-o stare profunda de somn nu ai nici o sansa sa il trezesti, ci e de preferat sa il lasi sa se linisteasca singur, de obicei in maxim 10 minute. In mod cert, a doua zi dimineata, copilul nu-si va aminti nimic, intrucat starea de frica sau de agitatie din timpul crizei nu vine de la imagini concrete, caci in somnul adanc mintea nu focalizeaza pe imagini clare. Psihologii nu au gasit un raspuns al acestei afectiuni de care sufera foarte multi copii sanatosi din punct de vedere fizic si psihic. Tu sa ai nervii tari.

Insusirea bunului gasit

Aceasta infractiune consta in fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sau. Cu alte cuvinte, daca ai gasit 50 de lei pe jos, undeva in varful muntelui, printre floricele, si nu-i returnezi proprietarului (care i-a pierdut anul trecut si locuieste probabil la vreo 200 de km de locul cu pricina) in termen de 10 zile din momentul gasirii, presupunand ca tu te afli intr-un concediu de 14 zile la o stana din varful muntelui si nu ai masina (ma gandesc serios cum poti informa proprietarul despre gasirea celor 50 de lei si mai ales in ce constau elementele de identificare ale acestuia), ai obligatia de a-i preda la Politie, care, in mod cert, va face toate (!) demersurile de a-l face fericit pe respectivul prin restituirea banilor. Pedeapsa pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la o luna la 3 luni sau amenda.

La sfarsit de drum

Drumul s-a sfarsit, si cat de bine imi pare. Am pierdut in departari o parte de tristete, o parte de lene profunda si o parte de nepasare. Deci, un alt inceput...