Gentuta fermecata

Na', de bine ce ma bucuram ca a trecut leapsa cu geanta pe langa mine si nu trebuie sa o rastorn pe blog, tocmai am primit-o de la Lumi. Asa ca-mi fac constiincioasa si de data asta datoria si va zic asa:
In primul rand ca geanta mea e una mica, aproape invizibila. In al doilea rand cuprinde: 9 carduri (doar 2 bancare), permisul auto (desi am renuntat la condus), o poza cu sotul meu mic, bani imprastiati, o carte de vizita de la Pro Estetica si una de la medicul veterinar, abonament CFR, abonament metrou, legitimatie servici, carte de alegator (just in case, caci habar n-am unde mi-e buletinul).
Dau si eu la Cata, caci persoana cu mai multe genti decat toate femeile pe care le cunosc la un loc, nu am vazut.

Dialog nocturn

Pitica: "Mami, ce facem cu banii?"
Mama: "Cu banii cumparam obiecte, jucarii, haine, mancare". Si incepe o enumerare de ambele parti.
Mama: "Nu totul se poate cumpara cu bani".
Pitica: 'Pai ce nu se cumpara cu bani?"
Mama: "Iubirea."
Pitica :"Si toceala".
Mama: 'Ce toceala, mami?"
Pitica: "Atunci cand te pup eu pana te tocesc."
Mama: "Da, iubita mea, sentimentele nu se pot cumpara cu bani".
Pitica: "Dar oamenii? Cupmparam oameni cu bani?"
Mama: "Nu, mami, oamenii nu se cumpara, se nasc."
Pitica" "A, deci oamenii sunt sentimente..."

Criza la romani

Ce faci cand pe strada ta au loc trei spargeri intr-o noapte, apoi, noapte de noapte, alti vecini, locuitori ai strazilor invecinate, au parte de imagini infioratoare cand intra in propriile case (gresia scoasa cu fortza, saltelele taiate, tablourile smulse din pereti etc.)? Cand cainii politisti, antrenati ani de zile, refuza sa intre in respectivele case si nu vor sub nici o forma sa ia urma raufacatorilor, din cauza amestecului lichid pe baza de otzet ce a fost raspandit cu multa indemanare pe toata suprafata locuintei dupa ce a avut loc spargerea? Cand unul dintre vecinii pagubiti este chiar procuror si se afla in aceeasi stupida situatie de a nu da de urma hotilor (trei la numar, dupa urme). Cand alt vecin se afla in spital, la doi pasi de moarte, pentru ca a fost surprins in casa (urmaritorii, caci filajul dureaza probabil de cateva luni, nu banuiau ca saracul om e in casa).
Pasul unu: usa solida cu cinci puncte de inchidere. Spargatorii experimentati rezolva orice usa, indiferent cat de sofisticata ar fi.
Pasul doi: sistem de alarma wireless. Din pacate sistemul in cartier pica exact atunci cand ai nevoie de el (deh, retelele la tzara...).
Pasul trei: camere de supraveghere. Intotdeauna puse la cat mai mare inaltime, pentru o cat mai larga arie de acoperire. Suficient cat infractorul sa isi traga o sapca pe ochi, fatza acestuia devenind inaccesibila camerelor.
Pasul patru: sistem de alarma prin cablaj. Adica alarma la indemana infractorului, vizibila. Numai buna de sufocat, prin smulgere si introducerea intr-o galeata cu apa sau prin invaluire cu spuma poliuretanica in timp util.
Pasul cinci: apelarea la echipele specializate de interventie si monitorizarea in permanenta a locuintei. Ceea ce presupune convingerea a 50 de proprietari de locuinte din cartier sa incheie un astfel de contract, intrucat cartierul se afla in afara orasului.
Sa presupunem ca cei 50 de oameni ingrijorati de soarta caselor si familiilor colaboareaza. Cartierul devine astfel o zona sigura, evitata de raufacatori. Care si-au facut insa de mult treaba si oricum nu mai aveau de gand sa dea prin zona multa vreme.
Demersuri in desfasurare.

Problemele existentiale ale fiica-mii

Aseara, inainte de culcare, lumina stinsa, liniste. Un glas firav (trei ani si jumatate): "Mami, ce se intampla cu mancarea cand ai stomacul gol?"

La munca!

Am visat asa: ca toata ziua stateam si ma gandeam la ce as putea eu face cu timpul meu. Evident, zilele treceau ca vantul si ca gandul, copiii cresteau sub ochii mei, gandurile nu veneau si timpul trecea.
Intre timp m-am trezit: am inceput serviciul.

Back in town

Au trecut 5 luni de cand ne-am despartit, stiu ca ati plans de dorul meu si eu de al vostru, asa ca revin.