Povestiri din taxi

Urc in taxi, pornesc placa privind destinatia, soferul, evident, incearca sa o ia pe alta ruta, ii indic directia corecta, sunt obisnuita. Elementul de noutate il constituie discutia soferului la mobil cu iubita. Vorbeste incetisor, cat sa ma calce pe nervi. Conduce cu o singura mana, incet. Nu ma iau de el, caci e rrom. Prind franturi de discutie: "Te-am sunat, mi-ai raspuns nervoasa. Da, erai nervoasa". Ma scoate din sarite, caci abia sopteste, oricum nu inteleg nimic, pana la urma nici nu ma intereseaza povestile lui de dragoste, insa din cand in cand plescaie, probabil simte nevoia din cauza soptitului. Ii fac semn la fiecare intersectie incotro sa o ia. Aproape de destinatie, ridica glasul treptat catre iubita: "Sunt ocupat". Si inchide. Apoi, cu un aer neutru, ma intreaba: "Unde mergem"? Cati nervi sa ai, cand esti in intarziere, iar soferul a prins toate semafoarele pe rosu in ultimul moment, astfel incat sa nu reactionezi cand indragostitul realizeaza ca are client in masina exact inainte de destinatie? Multi, pe care, evident, i-am avut. L-am intrebat razand: "Probleme"? Imi raspunde rusinat: "Am inchis mobilul o ora, iar ea si l-a inchis toata noaptea. Figuri. Atata ne-a mai ramas, pe criza asta". Zambesc.

Stare, postare

Uneori traim secunde ireale, rupte total din contextul vietii noastre personale, ceea ce ma face sa cred ca exista pe lumea asta niste lumi. Mai multe. De exemplu, aseara. In cadrul unul happening (Mihai va poate oferi detalii) ce a avut loc intr-un cadru restrans, dar cu o incarcatura emotionala deosebita, m-am trezit la sfarsitul spectacolului lalaind la pianul obosit de pe scena, fara ca cei prezenti sa fie atenti la mine, o melodie simpla, ce-mi sfredeleste creierul cand imi vine in minte. Un Doors cu o linie melodica simpla, note rar insiruite, ce oricum ma arunca intr-o stare cat se poate de ciudata si linistita. Deci lalaiam, stand in picioare, in partea de sus a pianului. Pe scaun, undeva la mijlocul claviaturii, cat se poate de desprins de existenta mea fizica, un baiat. Ce ii explica, contrar varstei lui, ca un tata rabdator, cum sta treaba cu coardele pianului, unui baietel. Cele trei personaje fiind, intamplator, copii de artisti. Deci lalaiam in lumea mea, patrunsa de melodia mea simpla. Baietelul atingea coardele si punea intrebari. Baiatul ii raspundea. Timp in care, cu ochii spre cel mic, a inceput sa cante. Acorduri si o melodie de acompaniament. A cantecului meu. In cap mi s-a starnit haosul. Caci lumea mea, pentru cateva clipe, nu mi-a mai apartinut. Sa fi fost 5 secunde, 6? S-a ridicat, oferind un final melodiei, si a plecat impreuna cu baietelul pentru a reintregi armata de artisti prinsi in discutii pe tema happening-ului. Si nici macar nu si-a dat seama, nu a realizat ca eu existam langa pian, nu s-a uitat la mine, a auzit si a simtit. Atat.

Tea vrea neaparat sa cante!

Recunoasteti personajul

Primul meu bradutz a scos capul la lumina.

Pentru cine inca nu l-a reperat, este vorba despre al doilea personaj de jos in sus, in partea din stanga a imaginii.

Provine dintr-o samanta cumparata de mine dintr-un muzeu, ambalata cu grija in balegar de ren si apoi intr-o cutie cu poza renului si a bradutzului pe ea. Evident ca nici prin cap nu-mi trecea ca, adusa de pe taramuri straine, as avea vreo sansa de reusita. Se vede treaba insa ca, acolo unde exista dorinta, nimic nu-i sta naturii in cale.

In birou au incoltit rosiile.

Miroase a ceva tot timpul.

Azidimineata, la servici, mirosea a clor in toaleta. O colega isi spala pantofii la chiuveta. I-am spus, ametita: "Ce miroasea a clor!". Ea, fericita: "Nu mai am miros de 7 ani". Si dialogul continua, cum ii sta bine unei discutii in fata wc-ului: "Nici mama mea nu a avut miros, vreo 7-8 ani", ii spun. "I-a revenit tot dupa o raceala, asa cum l-a si pierdut". Ea, calma : "Asa mi-a spus si mie doctorul, ca revine dupa 7-8 ani, deci mai am putin". "Aha", spun si plec usor incurcata, caci credeam ca mama mea e unicul caz rezolvat de natura in domeniu.
Sa intelegem de aici ca natura reda mirosul pierdut al omului dupa 7 ani. Si mirosul de zambile, ghiocei, frezii, branduse etc. dupa un an. In fiecare an. Si in fiecare an adica e primavara. Zau ca ma bucur. Miros florile pe care le-am primit azi, de la diversi colegi, aproape in fiecare minut. Treaba asta cu mirosul e grozava.

Gentuta fermecata

Na', de bine ce ma bucuram ca a trecut leapsa cu geanta pe langa mine si nu trebuie sa o rastorn pe blog, tocmai am primit-o de la Lumi. Asa ca-mi fac constiincioasa si de data asta datoria si va zic asa:
In primul rand ca geanta mea e una mica, aproape invizibila. In al doilea rand cuprinde: 9 carduri (doar 2 bancare), permisul auto (desi am renuntat la condus), o poza cu sotul meu mic, bani imprastiati, o carte de vizita de la Pro Estetica si una de la medicul veterinar, abonament CFR, abonament metrou, legitimatie servici, carte de alegator (just in case, caci habar n-am unde mi-e buletinul).
Dau si eu la Cata, caci persoana cu mai multe genti decat toate femeile pe care le cunosc la un loc, nu am vazut.

Dialog nocturn

Pitica: "Mami, ce facem cu banii?"
Mama: "Cu banii cumparam obiecte, jucarii, haine, mancare". Si incepe o enumerare de ambele parti.
Mama: "Nu totul se poate cumpara cu bani".
Pitica: 'Pai ce nu se cumpara cu bani?"
Mama: "Iubirea."
Pitica :"Si toceala".
Mama: 'Ce toceala, mami?"
Pitica: "Atunci cand te pup eu pana te tocesc."
Mama: "Da, iubita mea, sentimentele nu se pot cumpara cu bani".
Pitica: "Dar oamenii? Cupmparam oameni cu bani?"
Mama: "Nu, mami, oamenii nu se cumpara, se nasc."
Pitica" "A, deci oamenii sunt sentimente..."

Criza la romani

Ce faci cand pe strada ta au loc trei spargeri intr-o noapte, apoi, noapte de noapte, alti vecini, locuitori ai strazilor invecinate, au parte de imagini infioratoare cand intra in propriile case (gresia scoasa cu fortza, saltelele taiate, tablourile smulse din pereti etc.)? Cand cainii politisti, antrenati ani de zile, refuza sa intre in respectivele case si nu vor sub nici o forma sa ia urma raufacatorilor, din cauza amestecului lichid pe baza de otzet ce a fost raspandit cu multa indemanare pe toata suprafata locuintei dupa ce a avut loc spargerea? Cand unul dintre vecinii pagubiti este chiar procuror si se afla in aceeasi stupida situatie de a nu da de urma hotilor (trei la numar, dupa urme). Cand alt vecin se afla in spital, la doi pasi de moarte, pentru ca a fost surprins in casa (urmaritorii, caci filajul dureaza probabil de cateva luni, nu banuiau ca saracul om e in casa).
Pasul unu: usa solida cu cinci puncte de inchidere. Spargatorii experimentati rezolva orice usa, indiferent cat de sofisticata ar fi.
Pasul doi: sistem de alarma wireless. Din pacate sistemul in cartier pica exact atunci cand ai nevoie de el (deh, retelele la tzara...).
Pasul trei: camere de supraveghere. Intotdeauna puse la cat mai mare inaltime, pentru o cat mai larga arie de acoperire. Suficient cat infractorul sa isi traga o sapca pe ochi, fatza acestuia devenind inaccesibila camerelor.
Pasul patru: sistem de alarma prin cablaj. Adica alarma la indemana infractorului, vizibila. Numai buna de sufocat, prin smulgere si introducerea intr-o galeata cu apa sau prin invaluire cu spuma poliuretanica in timp util.
Pasul cinci: apelarea la echipele specializate de interventie si monitorizarea in permanenta a locuintei. Ceea ce presupune convingerea a 50 de proprietari de locuinte din cartier sa incheie un astfel de contract, intrucat cartierul se afla in afara orasului.
Sa presupunem ca cei 50 de oameni ingrijorati de soarta caselor si familiilor colaboareaza. Cartierul devine astfel o zona sigura, evitata de raufacatori. Care si-au facut insa de mult treaba si oricum nu mai aveau de gand sa dea prin zona multa vreme.
Demersuri in desfasurare.

Problemele existentiale ale fiica-mii

Aseara, inainte de culcare, lumina stinsa, liniste. Un glas firav (trei ani si jumatate): "Mami, ce se intampla cu mancarea cand ai stomacul gol?"

La munca!

Am visat asa: ca toata ziua stateam si ma gandeam la ce as putea eu face cu timpul meu. Evident, zilele treceau ca vantul si ca gandul, copiii cresteau sub ochii mei, gandurile nu veneau si timpul trecea.
Intre timp m-am trezit: am inceput serviciul.

Back in town

Au trecut 5 luni de cand ne-am despartit, stiu ca ati plans de dorul meu si eu de al vostru, asa ca revin.