Normal

Daca noi, mamele, facem tot ce consideram ca e mai bine pentru copiii nostri (presupunand ca suntem normale la cap, adica cu capul), de ce ne luam, frate, una de cealalta? Fac parte din categoria mamelor ce urasc caciula, soarele direct pe pielea copilului vara, pe canicula, si mesele piticilor servite pe apucate. Fetita mea cea mica mananca aproape in exclusivitate borcanele, la ore fixe, aceeasi cantitate. Amandoua fetele dorm la ora fixa, si se trezesc la ora fixa. Nu le-am incalzit niciodata borcanelele, nici macar laptele (acum cea mare mananca doar mancare gatita, incalzita daca e cazul). Nu avem olita in casa, cea mare a facut pipi direct la wc, brusc, atunci cand a fost pregatita. Peretii mei sunt plini de desene, da, au voie. Iau fetele in brate de cate ori mi-o cer cu sinceritate, nu as accepta sa-mi vad copilul plangand, iar eu sa ma fac ca ploua. Fetita cea mare e dependenta de mine, pe cea mica am obisnuit-o si cu alte brate. Nu stiu cum e mai bine. Cea mare doarme cu mine, cea mica singura in camera ei. Simt din partea lor acelasi fel de dragoste. Pentru mama lor.

Exista mame cu un comportament total diferit de al meu. Si fac asta din instinct. Se cheama tot mame, iar mie nu-mi da nimeni dreptul sa le acuz.

Am o prietena ce isi culca fetita atunci cand ii cere pitica. Ii da sa manance la cerere. Nu o duce la gradi, ca sa nu-i strice copilaria. O plimba peste tot cu ea, in tara si in strainatate (pitica are mai multe iesiri din tara decat mine la activ), de cand s-a nascut. Fetita are trei ani, e inalta cat una de patru si are o inteligenta tot cam pe-acolo. Sanatoasa tun. Si o mama nestresata. Are bona si doua bunici. Si nu-i pasa (pe bune!!!) de ce gandesc ceilalti.

Mi-am acuzat candva o fina ca a renuntat la alaptat din motive profesionale. Mi-a venit randul sa renunt la alaptat, in momente de depresie puternica, atunci cand am ales intre a continua sa alaptez de pe un pat de spital sau copiii sa aiba o mama sanatoasa psihic. Evident ca am fost acuzata pe toate partile. Aceeasi fina, intr-o situatie extrema, ii dadea copilului laptele cu seringa. Am judecat-o pana in ziua in care singura sansa ca fata mea cea mare sa fie hidratata (fara a apela la perfuzii) a fost aceea de a-i da lichidele exclusiv cu seringa (timp de cateva saptamani!). Am multe exemple dintr-astea in care am ajuns sa fac actiuni pe care alta data le judecam. M-am lecuit de mult, nu mai acuz, caci nu stiu niciodata cand imi vine randul...

Nu e bine sa le sfatuiesti pe mame, asta e clar. Poti sa ai tu cea mai buna intentie, ca ele isi vor varsa cele mai negre priviri asupra ta. Nu e bine nici macar sa faci aluzii. La fel de personal o vor lua. In mod sigur vei fi sfatuita la randul tau de mame, babe, rude, prieteni. Suntem mame. Asta ar trebui sa fie indeajuns.