La afaceri nu ma pricep. Mi-ar placea insa sa fiu vanzatoare in piata, adica zarzavagioaca. Sa vand kilograme de legume si sa castig bani. Sa fiu o precupeata iscusita si sa strang clientii la mine la taraba in gasca. Cand spun ca mi-ar placea, vorbesc serios. Ce te faci insa cu rudele, prietenii, colegii de servici? Uite-asa renunta omul la idealuri de dragul societatii.
Mi-ar mai placea sa am o gradinita, un restaurant, un hotel si un azil de batrani. Toate de lux, unde oamenii sa se simta excelent. La asta mai lucram.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereaici vin si te anunt veste buna: in strainatate, odata emigrat poti face ORICE ca ti se falfaie de parerea celor din jur, care din fericire, considera orice munca de aplaudat, de la spalat wc-uri pana la vandut parfumuri de lux sau bijuterii sau de la cantat intr-un café bar seara la pian in rochie cu strassuri,pana la inceput cariera de bucatareasa de lux sau actrita la 40 de ani.
RăspundețiȘtergerecunosc o soacra precupeata,cu piscina turcoaz in curte, pian alb in casa si care se da cu givenchy.
sau o fosta spalatoare de wc-uri, cu doua facultati,un master luat cu felicitarile juriului si o carte scoasa recent de firma care lucreaza pt. acelasi parfum mai sus mentionat;-)
dar asta e occidentul.
sunt convinsa ca intr-o zi, pe teren romanesc sau strain, visele tale vor deveni realitate.