vineri, 26 martie 2010

Stare, postare


Uneori traim secunde ireale, rupte total din contextul vietii noastre personale, ceea ce ma face sa cred ca exista pe lumea asta niste lumi. Mai multe. De exemplu, aseara. In cadrul unul happening (Mihai va poate oferi detalii) ce a avut loc intr-un cadru restrans, dar cu o incarcatura emotionala deosebita, m-am trezit la sfarsitul spectacolului lalaind la pianul obosit de pe scena, fara ca cei prezenti sa fie atenti la mine, o melodie simpla, ce-mi sfredeleste creierul cand imi vine in minte. Un Doors cu o linie melodica simpla, note rar insiruite, ce oricum ma arunca intr-o stare cat se poate de ciudata si linistita. Deci lalaiam, stand in picioare, in partea de sus a pianului. Pe scaun, undeva la mijlocul claviaturii, cat se poate de desprins de existenta mea fizica, un baiat. Ce ii explica, contrar varstei lui, ca un tata rabdator, cum sta treaba cu coardele pianului, unui baietel. Cele trei personaje fiind, intamplator, copii de artisti. Deci lalaiam in lumea mea, patrunsa de melodia mea simpla. Baietelul atingea coardele si punea intrebari. Baiatul ii raspundea. Timp in care, cu ochii spre cel mic, a inceput sa cante. Acorduri si o melodie de acompaniament. A cantecului meu. In cap mi s-a starnit haosul. Caci lumea mea, pentru cateva clipe, nu mi-a mai apartinut. Sa fi fost 5 secunde, 6? S-a ridicat, oferind un final melodiei, si a plecat impreuna cu baietelul pentru a reintregi armata de artisti prinsi in discutii pe tema happening-ului. Si nici macar nu si-a dat seama, nu a realizat ca eu existam langa pian, nu s-a uitat la mine, a auzit si a simtit. Atat.

4 comentarii:

  1. As putea sa explic cine era baiatul de la pian, sa spun aici cine era baietelul... Dar mai are acum importanta lucrul asta? Cel mai important este ceea ce ai simtit tu :) Si, pentru mine unul, subiectv fiind, cel mai important este ca ai fost tu acolo, in seara mea cea magica, in care pret de o ora si jumatate am incercat sa descriu o stare de vis ("Memoria viselor"). Cred ca in cele din urma le-am spus celor prezenti cam asa: "O sa va dau doua vesti, una buna si una proasta: vestea proasta este ca veti uita seara aceasta; vestea buna este visul ei il veti lua cu voi." :) P.S. Voi posta cat de curand fotografii de la frumoasa intamplare

    RăspundețiȘtergere
  2. ce bine si ce frumos ca se intampla minuni din astea in mintea umana!si ce tactila cred ca a devenit muzica in momentele alea-5 secunde!

    RăspundețiȘtergere
  3. de cite ori citesc cite ceva scris de tine, ma tot intreb, ca oare de ce nu te apuci tu de scris dar asa, scris ca lumea!! nu ca pe blog nu ar fi ca lumea, dar ce scrii tu merita sa fie citit de multa, multa lume!! fiecare cuvint imi merge la suflet asa ca in final in cazul de fata nici nu mai conta de fapt despre ce scriai, pur si simplu ma simteam emotionata si mi-a parut rau, cind am citit ultimul cuvint!

    RăspundețiȘtergere
  4. ma ia cu risu, plinsu de la un comentar la altul se vede treaba ca fac ceva, cum nu e voie!! ca azi am aparut in loc de vergi, gina! ce mai conteaza si gina si vergi au aceeasi parere!!!

    RăspundețiȘtergere